E 6:42 și -7 gr afară. Coafura rezistă, sufletele gârbave și cârpite ale trecătorilor, atârnă. Priviri nedumerite, scrutează rușinos în neant, în căutarea zâmbetelor și râsetelor de odinioară. Vântul poartă pe buzele tuturor șoapte de disperare, pașii repezi și trupurile îmbâcsite se pierd și ele in mulțime, mulțimea vidă.
Shhht! Ascultă. Fulgii spun povestea Universului, precum Demostene elogia faptele trădătoare ale lui Eschine, în “Asupra coroanei”.
Eu urăsc zilele de luni,… marți, miercuri, joi și zilele când mă cert cu cineva de’am’p_lea.
Aș vrea să mă mut la unul din polii geografici, beneficiind de căldura de la tropice și să treacă zilele ca anul și anii ca zilele …
Post și abstinență. Am zis, am specificat!
P.S.: Ziua de Vineri îmi place, e singura zi din săptămână care e Mare.
un gand, o dorință, ascunsă și împărtășită, îmi sfâșie simțirile.
e un mister chiar și pentru mine.
de ce vreau, de ce mă gândesc, de ce doresc ceva ce, într-un fel sau altul conștientizez că nu pot avea?
să fie de vină vanitatea, orgoliul meu masculin feroce? sau poate din cauza versatilității gândului, ce mă ține treaz noaptea, când nu am somn?
sau poate doar sfârcurile-mi sunt de vină?
o fi din cauza roșului, sau albastrului?
un lucru e sigur.
voi renunța la întrebări, ca sa nu fiu mințit si întrebarile le voi fi lăsat fără răspuns.
O piesă care să meargă cu starea și vremea frumoasă de afară!
DA!…deci, hai sa ne prefacem…ca ne iubim, ca impartasim aceleasi lucruri, sentimente, hobby-uri si ce mai vrei tu.
Hai sa fim snobi.
Hai sa nu fim noi.
Hai,…
Ochii de migdala, buzele catifelate, pielea fina si creola, mi-au ascutit pentru cateva ore toate simturile.
lasa-ti capul pe spate si lasa-ma sa-ti contemplu nuri.
Degetele tale in parul meu, soptesc atente imnul pasiunii.
Missed you…
Ramane cum am stabilit, la fel de tarziu in noapte?
Pic. Ca un fulger mă trezește, picătura cea din ploaie ce-ți îngână numele.
E 5:42. S-a oprit. Din cer nu cade, nici un fel de lacrimă.
Revelație supremă, într-un strop ce freamătă: a plecat, s-a dus de-odată -
Abisala suferință și plăceri satisfăcute, în exces și rătăcite zac în buncăre răcite,
negre mici întunecite și cu iz de patimă.
Felicitări mie din partea prietenilor și a mea! Amu’ mi-s bucătar.
Acesta a fost preparatul, cu care mi-am susținut partea practică : File de Pangasius cu sos Meuniere si garnitură de orez(NU pilaf.)! Poftă Bună.
Ce rost are sa simți frumos, să zâmbești provocator și să nu primești nimic în schimb, decât mulțumirea de sine și-un an în plus la traiul mizer? În goana după tragedii frumoase și întâmplări marcante ne împiedicăm de semne literare și cuvinte fără înțeles; ce bine ar fi dacă lumea ar putea comunica la unisol, printr-o singură limbă: cea a gesturilor și mimicii. Chiar sunt de prisos într-o eră a emoticon-urilor și mms-urilor.
La ce să folosim cuvintele dacă nu știm ce să spunem, ne pierdem în ele și nu le cunoaștem sensurile.
Vrei să mergem în aceeași direcție și același sens?
