Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Intrarea Dragonului

Umbre adanci, gust de stricnina
glasuri dulci, pasi de felina -
toate-adunate ne scot din lumina.

Ganduri ascunse, miscari fusiforme,
ne dau avant si un scop anume,
dar nu ne indruma deloc.

Cu ochi obscuri se uita spre mine,
ii rostesc cuvinte cuvinte alese,
dar ea nu ma vede deloc.

Moarte sa-mi lasi ultimul gand,
sa-mi iei ura din suflet,
sa fiu liber pe cer
ca rama-n pamant.

Sa-mi iei si ura,
caci din ea se naste iubirea,
si e legata de ea,
ca mirosul de fum.

Mireasa de-ai fi,
toti ar fugi de tine,
numai eu unul te-as lua,
sa-ti sadesti suferinta in mine;

Ea sa ne fie copii si nepoti,
sa-i crestem in bine,
Dar s-o ascundem de toti,
in tine si-n mine.

Matei, Marcu, Luca si Ioan

Fiecare specie presupune prin reducerea la absurd, că dacă 2 sume dau la fel în arealul de ciudățenii/specificații/prejudecăți, a 3-a dă la fel.
Ori, matematica, precum și viata, Legile lui Murphy, precum și târgul, etc, ne-au învățat, că aceeași supoziție, același „calcul”, interpretare nu poate conchide la nesfârșit după același set de reguli. Același “kkt” e scris în ADN, doar că libidinoșii anglo-saxoni, cu inteligența lor notorie, consideră mai importantă studierea suplinirii Ciocolatei, în detrimentul sexului.
Genetic vorbind e mai ușor să zici/scrii, că „plm, nu am timp”, decât să faci ceva în sensul productivității.
Nu “propovăduiesc” nimic în plus față de normalul denaturat, al cotidianului.
Animozități perplexe, reguli sociale infecte, care se anulează una pe alta, de la început până la bunul sfârșit violează vag, la sentiment, normă/dogmă de conduită personală socială.
„Dracoasagagica” avea dreptate într-un post, când sintetiza că societatea suferă de … „regulaționism”. Prea multe reguli de cacao, care ne fac viața de cacao. Mno, ea e oricum prea proasta ca să înțeleagă adevarata valoare, adevăratul înteles a/al afirmației, dar asta e altă discuție. Normele sociologice, le trasează doar frustrații, ca să se simtă integrați. Același lucru se întâmplă și cu sistemul educațional din păcate.
Un set de reguli transpus unei cohorte de amărâți nu e concludent. E descriptiv în detrimentul unui alt eșantion. Generalizarea ar produce beneficii, dacă nu ar exista excepții de la regulă, care de fapt nu o întaresc ci mai degrabă o antagonizează.
În final, afirm și susțin, (semnez daca trebuie) faptul că societatea e crescută, mai apoi întreținută și în final îndoctrinată, cu un set de reguli aiuristice, inutile, care nu mulțumesc deloc nici un fel de majoritate a populației.

Concluzie:
Trăim într-o țară, în care doar Legile lui Murphy par să mai funcționeze. Unde șansa ca ceva să meargă prost să se adeverească întotdeauna. Într-o lume croită strâmb, verticalitatea este anormală, iar atunci când un lucru este făcut strâmb de mai multe ori, în cele din urmă el devine corect.

Zăpadă-n Soare

Nu-ți pot defini tăcerea -
Și mi-aș limita plăcerea,
De-a te contempla în șoaptă,
Și-ați primi la schimb iubirea.

Taci mai des, vorbește rar,
Să te pot iubi în taină,
Nu pe fugă și-n zadar.

Lasă-ți mâna-n mâna mea să cadă,
Capu-ți într-o parte-nclină,
Strânge-mă-n priviri cu totul,
Și dorința în sărutu-mi să-ți suspine.

Află-mi rostul lângă tine,
Scoațe-ti din adânc temerea,
Lasă-te purtată-n valuri,
Căci de mine nu te saturi.

Timpul trece, timpul vine,
Și trecutul vine-n timp,
Precum mâine vine azi,
Viitorul a trecut.

Platitudini

Jur cu mana pe oliță,
Că n-am treabă cu culiță,
Dar cu manuțele-astea 2,
o să vă umplu de ouă;
Astfel vă spun adevărul
Nu cum a “luat” – Adam mărul.

Tipicari, snobi și vopsite,
Stereotipii vădite,
de pe sticlă adunate,
în cotidian ticsite,
violează bunul simț.

Conduita și moralitatea,
sunt concepte învechite,
trendu-acum în modă este,
fără moț, fără șosete.
Fără brâu, dar cu jartică,
să n-o doară sub burtică,
Pe prințesa bosumflată,
doamnă cu prestanță, gingașă,
nu siliconată.

La bambu se strânge lumea,
Seară de serată propașită,
Pregatită și-mbâcsită,
cu sudoare fină;
Nu cu miros de bovină.

Am schimbat Cofetăria,
cu spiceșop-uri, discoparti;
Cinema-ul, ca și teatrul cu 3D-ul;
“Doamna și (cu) vagabondul”,
Pe biance și pe vârciu.

Neam de traistă, țară tristă,
In neant murit-a moșii,
Dacă ne conduc tot proștii.

Au scumpit mâncarea frate,
și benzina!
Dar au legalizat curvia,
și minciuna și prostia,
Să plătim taxe pe moarte,
Pe speranțe și pe șoapte.

Ardă’ focu-n iad cu gheață,
Când s-o deștepta românul,
Zboară-n piață porcu’,
Când vom câștiga mai bine,
Poate-așa s-o umple codrul,
Cu Mihai Ștefan Corvine.

E de-ajuns cât trăim bine,
Bem cafea la tonomat,
Avem uichend în Maldive,
Dacă cinstea țării zace,
Precum Hagi Tudose… în Palat.

Forfetat fiind odată,
De munca-mi căutam,
las’ zeloșii facă punga lată,
Dosul imediat să-l devoalăm.

Dacă trăiești mai bine, …frate
Ridică fruntea lată
Și spatele-ostenit,
și sparge coșul morții,
învinge buba sedentară
și fii din nou stăpân pe țară.

Scribum ad notarium

AR: Definesc mai întâi o expresie care va fi folosită în argument:

Situaţia L = situaţia în care cantitatea de suferinţă şi numărul de morţi premature suferite de oamenii lumii prezente sunt semnificativ reduse faţă de situaţia prezentă efectivă. (Cu alte cuvinte, dacă cuantumul efectiv este în prezent de, să zicem, n unităţi de suferinţă şi moarte prematură, în total, atunci în situaţia L, acel cuantum ar fi, în prezent, semnificativ mai mic decât n unităţi).

Deci AR, cu referire la situaţia L, poate fi exprimat după cum urmează:
– (A) Dacă Dumnezeu ar exista, atunci el ar avea toate proprietăţile următoare (printre altele):
> (1) ar fi capabil, ţinând seama de toate, să creeze situaţia L;
> (2) ar dori să creeze situaţia L, i.e. aceasta ar fi una dintre dorinţele sale;
> (3) nu ar dori nimic altceva care să fie în conflict cu dorinţa sa de a crea situaţia L, cu aceeaşi intensitate;
> (4) ar fi rational (ceea ce presupune să actioneze întotdeauna conform celor mai înalte scopuri ale sale).
– (B) Dacă o fiinţă care are toate patru proprietăţile enumerate mai sus ar exista, atunci situaţia L ar trebui să fie reală.
– (C) Dar situaţia L nu este reală. Cantitatea de suferinţă şi nedreptate din lumea prezentă nu este semnificativ mai mică decât cantitatea prezentă efectivă.
– (D) Aşadar [din (B) şi (C)], nu există o fiinţă care să aibă toate patru proprietăţile enumerate în premisa (A).
– (E) Deci [din (A) şi (D)], Dumnezeu nu există.

Tevelisme.

Tigania se plateste la fel de scump ca si hotia, prostia si domnia.
Asistam din ce in ce mai strident, la anumite miscari da masele, depuneri de tartru la genunchi, nervi spinali, vagus incordati la maxim, intru teoretizarea prostiei si-a promovari ei pe cele mai inalte culmi posibile, ale mileniului trei. “Ala” Minune si-a promovat noul “compact-disc” la 0 tv. Mai si tentativa aia de om, care-i mai mare decat buricul daca ridica ambele maini sus, a zis ca vrea sa lanseze un album pe 8 Martie, deci care este, care sa fie si citez: “ă living histori”. Deci romanii si vecinii ei, da, este cei mai mare consumatori de muzica.
indemn pe aceasta cale tuturor romanilor, sa cumpere acel album, sa i se indeplineasca si SemiBuricosului restul viselor. (alea umede se implinesc in fiecare zi, mai ales pe-o vreme ca asta, cand s-a topit toata zapada si guvernul taie si spanzura). Nu-i gata “Muica”, nu-i de-ajuns ca geme tara de prosti, acum ii si sarbatorim. Aveau ei acolo in curtea 0 tv-ului, mari fratica, zmei paralei la protap, stacane bronzuite, titanite pline cu vinuri de la Roma, precum si gurile si restul arealului de simturi umane, poleite cu Haur.
Ce sa mai vrea tiganii nostri, de la rromania?
Ii vestim, le angajam vornici, crainicese si “cracanate”.
“Ce-ti doresc eu tie, dulce rRomanie?
Sa te schimbi in Tziganie,
tara mea de doruri, tara de dusmani
Si cu frati de cruce rastigniti in siș.

Tambale nervoase, cantati pentru ei,
Pentru ciorile vestite si tziganii zmei.”
… Restul intr-o editie ulterioara.

Ca sa nu fiu misogin, asa cum femeile si-au cerut dreptul la egalitate in fata barbatilor, acum trebuie sa suporte.
Discutam cu un amic, acum ceva vreme in urma, ca daca ai o cheie care deschide mai multe lacate atunci acea cheie e smechera, e cheia cheilor… In schimb daca un lacat se deschide cu o majoritate covarsitoare de chei, e clar ca ai un lacat de cacat. Acelasi principiu se aplica si femeilor si barbatilor cand vine vorba de relatii socio-sexuale. De dimineata de la ora 7:30, vorba aia “trecute fix”, o puzderie de “almanahe”, “carti de istorie”, “antici”, “strabuni” (si stranebuni), pe langa faptul ca incalzeau aerul din autobuz si-l impingeau dintr-un capat al altuia al orasului, s-au intalnit sa povesteasca. Sa povesteasca despre faptul ca nu mai ai ce citi in ziar, reviste, tv, pentru ca mări, nu mai ai ce.
Vinovati sunt DOAR barbatii, ca le-au dat voie femeilor sa faca ce vor cu ei si pentru ca au dat spre folosinta tehnologiile inovatoare, femeilor. :) Stim noi care!!!

*orice asemanare cu persoane reale, este pur si simplu accidentala.

(Rromânia) Iarna de George Coșbuc

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -”Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

Sursa: via e-mail.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.