Matei, Marcu, Luca si Ioan

Fiecare specie presupune prin reducerea la absurd, că dacă 2 sume dau la fel în arealul de ciudățenii/specificații/prejudecăți, a 3-a dă la fel.
Ori, matematica, precum și viata, Legile lui Murphy, precum și târgul, etc, ne-au învățat, că aceeași supoziție, același „calcul”, interpretare nu poate conchide la nesfârșit după același set de reguli. Același “kkt” e scris în ADN, doar că libidinoșii anglo-saxoni, cu inteligența lor notorie, consideră mai importantă studierea suplinirii Ciocolatei, în detrimentul sexului.
Genetic vorbind e mai ușor să zici/scrii, că „plm, nu am timp”, decât să faci ceva în sensul productivității.
Nu “propovăduiesc” nimic în plus față de normalul denaturat, al cotidianului.
Animozități perplexe, reguli sociale infecte, care se anulează una pe alta, de la început până la bunul sfârșit violează vag, la sentiment, normă/dogmă de conduită personală socială.
„Dracoasagagica” avea dreptate într-un post, când sintetiza că societatea suferă de … „regulaționism”. Prea multe reguli de cacao, care ne fac viața de cacao. Mno, ea e oricum prea proasta ca să înțeleagă adevarata valoare, adevăratul înteles a/al afirmației, dar asta e altă discuție. Normele sociologice, le trasează doar frustrații, ca să se simtă integrați. Același lucru se întâmplă și cu sistemul educațional din păcate.
Un set de reguli transpus unei cohorte de amărâți nu e concludent. E descriptiv în detrimentul unui alt eșantion. Generalizarea ar produce beneficii, dacă nu ar exista excepții de la regulă, care de fapt nu o întaresc ci mai degrabă o antagonizează.
În final, afirm și susțin, (semnez daca trebuie) faptul că societatea e crescută, mai apoi întreținută și în final îndoctrinată, cu un set de reguli aiuristice, inutile, care nu mulțumesc deloc nici un fel de majoritate a populației.

Concluzie:
Trăim într-o țară, în care doar Legile lui Murphy par să mai funcționeze. Unde șansa ca ceva să meargă prost să se adeverească întotdeauna. Într-o lume croită strâmb, verticalitatea este anormală, iar atunci când un lucru este făcut strâmb de mai multe ori, în cele din urmă el devine corect.