Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Arhive lunare: Iunie 2009

Calamităţi naturale

Oare furnicile poartă pistoale într-un război cu rachete???

Urăsc personajele care suferă de limbuție. Personaje care se dau importante pentru a fute ceva … cu gândul. Scafalogii care se dau importanți deși-s : “ce?, aaaaaa, ce,..zici? aaaaaaa….nu stiu, vezi și tu!”
Țăranii de oraș, nespălați, mârlani și analfabeți nu sunt frustrați! Ei sunt definiția ei! Propriile interese și mojicia primează înaintea bunului simț.

Personajele fictive ne conturează… voiam sa mai scriu ceva dar mi-am pierdut din șirul clipelor la fel, gândul gânditor.Am un fetiș pentru fetele nervoase sau cele aflate la ananghie. Au capul mai limpede, împroșcat cu idei care mai de care mai beligerante și gândesc în consecință. 🙂
Am ajuns la un capăt denigrant al vieții și am constatat că am dat cu piciorul multor lucruri bune, oportunități până acum. A plouat cam 2 ore, cred, m-am surescitat plăcut când am văzut cum s-a întunecat deodată și s-a pornit măcelul… Strada pe care stau e inundată. […] Îmi place noaptea, atinge apogeul linistii, totul intră în amorțeală. Poți auzi cum dorm copacii, cum cresc florile…

Anunțuri

Sex la … menstruație?

Adevărul e că aș vrea să scriu despre orice. Mă doare-n cot, oarecum de trafic. Mai mult mă interesează comment-urile, să văd părerea fiecăruia. Ce face Badea acuma e minciună pe lângă CE AM PUTEA FACE PRIN MIȘCAREA BLOGĂREASCĂ TOȚI. E de ajuns ca aceste doleanțe să fie transpuse în mici petiții undeva acolo sus ca să pună roțile și așa morbide în mișcare.
Scriu neintersat despre orice mă afectează ca și individ.

Urăsc papagalii sifilitici care-și dau importanță. Rahiticii care cred că-s Gangsta’ și că fac pământul să se-nvârtă. Buricul Pământului s-a proptit din pântecele, uterul astmaticii tocmai în ugerul Hangiței Lăptăreasa. Ghemotocul de blană ce-l aduni de-acolo (din buric) ar ține loc de păcură pentru încălzirea refugiaților din Africa, Orientul Mijlociu și câteva cătune de la Polii Magnetici; ba mai mult ar rămâne și rezervă pentru corporatiștii fomiști.

Banc: Un cățel se tot linge pe puțulică și la un moment dat se oprește și se gândește:
– Băi frate, eu ce naiba fac aici, dau sau iau?

Dilemă: Se poate face sex la menstruație? Se practică doar de Paște că-ți face ouăle roșii? Sau în amintirea sărbătorilor pascale, se practică de fiecare dată când ai ocazia?
De ce a murit Dracula? Avea de mâncare și nu suferea nimeni. Pe lângă asta și bărbații puteau lejer să facă dragoste, cu condiția să-și fi luat câte un Dracula în pat. Câștiga toată lumea: sex în trei, nu se păta nimic, Dracula era hrănit și nu piereau fete virgine.
Concluzie: Dați câte un Dracula, să ajungă la toată lumea.

Reclamă la prezervative.

Nu știu ce credeți voi, dar mie mi se pare de departe cea mai tare reclamă …
Sexul protejat ajută împotriva mătreții…Mătrețol! :)))

Manifesto

Am cetit ieri un blog. Fain blogul. Confesiunile parcă sunt desprinse dintr-un S.F. fin cu aluzii de curvăsărie, impregnată în cotidianul firesc, parte integrantă din monotonia zilnică românului.

Femeile se simt înșelate, trădate când din conjuncturi interzise și circumstanțe atenuante te-ai culcat cu alta. În momentul când ele sunt interpuse în aceeași ipostază nu se cheamă înșelare, trădare ci explorare a propriilor placeri sexuale, o experimentare. Afirmația beneficiază de aspectul reciprocitătii. Se simt libere în a face din bărbat o unealtă sexuală, o jucărie cu sentimente precum vibratorul cu inteligență artificială neinventat …ÎNCĂ!

Am fo’ la un interviu de dimineață. Treabă bună, experiența mă recomanda și mă propulsa direct la funcția de Manager Zonal. No, fufele care mă intervievau, erau un fel de Chucky în varianta feminină. Eu le ziceam una, ele imi răstălmăceau cuvintele și mi-am zis în gandul meu: “WTF? Dacă vreți să ne jucăm…”. Mi-am ascuțit limba și dăi de-a limba română să le fac pe plac și să mai scap de emoțiile nervoase și ticurile hormonale din măduva spinării. No bun. Imi zice una, că între experiența de 3 ani pe cartea de muncă și cea care e trecută în C.V., 7 ani e o discrepanță foarte mare. Îi eSplic că am lucrat și „la negru”, sezonier etc. și tuta mă apostrofează : “Am înțeles, deci nu vă place un loc de muncă stabil”. Apoi vine Nea’ Derectorul, se uită pe C.V. și îmi zice că din C.V. reiese ca sunt un inițiat. Mă iau căldurile și ca să continui șarada, pentru că deja îmi pierdusem interesul pentru post, îl intreb: „Inițiat adică HOMOLATRU ?, poate așa cum sunteți și voi, initiați în … „Nimicul” care vă va distruge într-un eon, la sfârșitul lui Cândva și Undeva.” Le-am mulțumit, cu zâmbetul pe buze și am plecat. M-am simțit extraordinar, avusesem un orgasm intelectual. Ah, ce dulce-i sărutul răzbunării. 🙂 😀

A plouat afară, ceea ce e bine. A mai alungat din înnădușeală. E curios cum ceva atât de firesc și insignifiant precum ploaia, poate lăsa urme adânci în cortexul cerebral și în entitatea spirituală a individului (unii îl numesc simplu: suflet), unde simțurile duc războaie milenare, de la Geneză până la Evoluționism și de la Renascentism până în zilele noastre. Vremea frumoasă de afară nu pune prea multe amprente pe trăirile noastre, în schimb ploaia prin duplicitatea ei temporală readuce la viață amintiri mai plăcute sau mai puțin plăcute precum ai derula un film, sau ai răsfoi un album cu poze.
Atâta știu, atât vă spun azi…

Later Edit: Aveți în dreapta Leapșa 2 luată de la Koodoo

„Sunt inofensiv, dar gandul meu e criminal […]”

Toți mă condamnă, pentru felul exuberant de plictisitor în care scriu. Exact ca o pizdă fără chef de glume, mă gândesc și eu acum la tine. Ar trebui să fii flatat.
Am scris într-unul din comment-urile de la posturile trecute că nu am de gând să scriu pentru cineva anume, cum vrea fiecare și am scris și în primul post. E problema ta cititorule dacă ce scriu te plictisește într-atât de mult, sau consideri că nu ai capacitățile intelectuale de a digera nimicurile de pe aici. 🙂

Făcusem zilele trecute o retrospectivă a primăverilor, verilor, toamnelor, iernilor trecute și mi-am adus aminte de ce spunea un bâtrân cu ceva timp în urmă : „Pulifrici, când duci bălosul la neagră, ai grijă ca ea să aibă cel puțin atâtea clase cât are trenul, PESTE clasele tale.” Cu alte cuvinte : Fă … dragoste, numai cu intelectuale. Alea te satisfac pe deplin. No, de-a lungul timpului am cam făcut rabat de la această regulă și am ajuns să „calc” cearceafuri împreună cu individe ce-au făcut din mine un necrofil notoriu. Eram la un moment dat cu una și după binecunoscutul preludiu, la momentul oportun îmi zice : „Dă-i înainte!”. Am crezut că era vreun îndemn pentru mânat vacile, boii la căruță și i-am zis să înceapă fără mine că ies la o bere. S-a dus toată eScitația unde-a înțărcat dracu’ capra.

E cald afară și-aș vrea să-mi împart sudoarea cu o anume EA. Mă gândeam să mă fac manelist, dar decât să „le parchez” eu, prefer să „ne parcăm împreună”. E mai fain așa, un brainstorming sexual. 🙂

Am pățit o întâmplare pe care n-o pot relata acilea, din păcate. E greu să fii prost pe timp de criză. Acum mi-am adus aminte și de altă fază de zilele trecute. 🙂 Mă indispun intravenos, mă autoflagelez moral.

Știai că poți spune multe despre o persoană doar dacă te uiți la scrisul lui? Așa se face că unii analfabeți preferă să se facă de râs și să iasă din anonimat direct incognito! Undercover bro’, yo yo. Plictiseala, căldura și mahmureala nu mă lasă să mai produc dejecții literare inculte, fără noimă. Încep să devin lucid…
Mai scriu mâine. Baftă.

Ion Barbu – Despre melci

Omagii aduse melcilor. Mai multe la fratele Koodooletz

Dintr-atâţia fraţi mai mari:
Unii morţi,
Alţii plugari
Dintr-atâţia fraţi mai mici:
Prunci de treabă,
Scunzi, peltici,
Numai eu răsad mai rău
Dintr-atâţia (prin ce har?)
Mă brodisem șui, hoinar.

Eram mult mai prost pe-atunci…

Când Paresim da prin lunci
Cu pietrişul de albine,
Ne părea la toţi mai bine:
Țânci ursuzi,
Desculţi și uzi
Fetişcane
(Cozi plăvane)
Înfășate-n lungi zavelci
O porneau în turma bleagă
Sa culeagă
Ierburi noi, crăițe, melci…

Era umed la bordei
Și tuleam și eu cu ei.

I

Tot aşa o dată, iar,
La un sfânt prin Făurar
Ori la sfinţii Mucenici
Tarla noastră de pitici

Odihnea pe creastă, sus,
– Eu voinic prea tare nu-s.
Rupt din fugă
Subt o glugă
De aluni, pe buturugă
Odihnii
Și eu curând..

Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Ca tot stând și alegând
Jos pe vraful de foi ude
Prin lăstari și vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el,
Melcul prost, încetinel…
În ungher adânc, un gând
Îmi şoptea ca melcul blând
Din mormânt de foi, pe-aproape
Cheamă Omul sa-l dezgroape…

Și pornii la scotocit
(Cu noroc, căci l-am găsit)
Era tot o mogâldeaţă
Ochi de bou, dar cu albeaţă:
Între el și ce-i afar’
Strejuia un zid de var.
– Ce să fac cu el aşa?
Să-l arunc nu îmi venea…
Vream să văd cum se dezghioacă
Pui molatic, din ghioacă :
Vream să văd cum iar învie
Somnoros, din colivie…

Și de-a lungul, pe pământ
M-aşezai cu-acest descânt :
– „Melc, melc,
Codobelc,
Ghem vărgat
Și ferecat;
Lasă noaptea din găoace,
Melc nătâng și fă-te-ncoace
Nu e bine sa te-ascunzi
Sub păreții grei și scunzi
Printre vreacuri cerne soare,
Colţi de iarba pe răzoare
Au zvâcnit iar muguri noi
Pun pe ramură altoi.
Melc, melc,
Codobelc,
Iarna leapădă cojoace
Și tu singur în găoace!
Hai, ieşi,
Din cornoasele cămeși!
Scoate patru firişoare
Străvezii, tremurătoare,
Scoate umede și mici
Patru fire de arnici;
Și agață la feştile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de mărgărint
Înzăuatul tău argint…

Peste gardurile vii
Dinspre vii,
Ori de vrei și mai la vale,
În tarlale
– Tipărește brâu de bale…”

După ce l-am descântat
L-am pus jos
Și-am aşteptat…

Înserase mai de-a bine
Crengi uscate peste mine,
Bâzâind la vântul strâmb
Îmi ziceau răstiţi din drum…

Năzdravana de pădure
Jumulita de secure,
Scurt, furiş
Înghiţea din luminiş.
Din lemnoase văgăuni,
Căpcăuni
Îi vedeam piezişi cum cască
Buze searbăde de iască;

Și întorşi
Ochi buboşi
Înnoptau sub frunţi pestriţe
De păroase
Și bărboase
Joimăriţe.

Și cum stau sub vânt și frig
Strâns cârlig,
– Iscodind cu ochii treji
Mai de sus de brâna, drumul
Unde seara ţese fumul
Multor mreji;
De sub vreascuri văzui bine
Repezită înspre mine
O guşată cu găteje.

Chiondorâş
Căta la cale:
De pe sale,
Când la deal și când la vale,
Curgeau bețele târâş.
Iar din plosca ei de guşă
De mătușă
Un tăios, un aspru: harrsi..

Plâns prelung cum scoate fiara,
Plâns dogit,
Când un şarpe-i mușcă gheara,
Muget aspru și lărgit
De vuia din funduri seara…
– Mi-a fost frică, și-am fugit!

II

Toată noaptea viscoli…
Încă bine n-ajunsesem
Că porni duium, să vie
O viforniță târzie
De Păresimi.
Vântura, stârnind gâlceava
Albă pleava;
Și cădeau și mărunței
Bobi de mei…
(Ningea bine, cu temei).
În bordei
Foc vârtos mânca năprasnic
Retevei.

Pe colibă singur paznic
M-au lăsat c-un vraf de pene…
Rar, le culegeam alene:
Moşul Iene
Răzbătea de prin poiene
Să-mi dea genele prin gene.
Și trudi,
Lângă vatră prigonit
Privegheam prelung tăciunii…
Umbre dese,
Ca păunii,
Îmi roteau pe hornul șui
Leasa ochilor verzui.

Și-mi ziceam în gând:
„Dar el,
Melcul, prost, încetinel?
Tremura-n ghioacă, varga,
Nu cumva un vânt să-l spargă:
Roagă vântul să nu-l fure
Și să nu mai biciuiască
Bărbi de muşchi, obraji de iască,
Prin pădure.
Roagă vântul să se-ndure”

De la jarul străveziu,
Mai târziu,
Somnoros venii la geam.
(Era-nalt, nu ajungeam.)
Dar prin sticla petecită,
Dar prin gheața încâlcita,
Fulgera sul lung de har,
Prăpădenia de-afar’:
Podul lumii se surpase
Iar pe case,
Până sus, peste colnic,
Albicioase
Ori foioase
Cădeau ţepi de arbagic.

Viu îmi adusei aminte.
Ce-auzisem înainte,
De o noapte între toate
Urgisita,
Când, pe coate,
Guri spurcate
Sufla vapt
Să dărâme
Din pământ…
Când, pe-un sloi, rupând din pita,
Baba Dochia-nvălită
Cu opt sarici
Stă covrig,
Stă, înghite
Și sughite
Și se văicăra
De frig.
– Hei, e noaptea-aceea poate!

Înapoi
La fulgii moi
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gândul, sus, la-el,
Şoptii:
„Melc încetinel,
Cum n-ai vrut sa ieşi mai iute!
Nici viforniţa, nici mute
Prin păduri nu te-ar fi prins…
Iar acum, când focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene
Și alene
Să chemăm pe moşul Iene
Din poiene,
Să ne-nchidă:
Mie, gene;
Ţie,
Cornul drept,
Cel stâng,
Binişor,
Pe când se frâng
Lemne-n crâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!”

III

Dintre pene și cotoare
Gata nins,
Cum mija un pic de soare
Pe întins
(In câmpie
Colilie
Războind cu lunecuşul
Din tapoi săltând urcuşul),
Înălțat la dambii prinşi,
Mă-ntorsei subt aluniş,…

Îl zării lângă culcușu-i
De frunziş.
Era, tot, o scorojita
Limba vânata, sucita,
O nuia, ea un hengher
Îl ţinea în zgărzi de ger!
Zale reci,
Aspre benţi ce se-întretaie,
Sus, pe vreascurile seci,
Îl prindeau:
O frunza moarta, cu păstaie.
Și pe trupul lui zgârcit
M-am plecat
Și l-am bocit:

– „Melc, melc, ce-ai făcut
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcuta… Ea glumea!
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe răzoare,
Ca alunul e un cântec…
– Astea-s vorbe și descântec!

Trebuia sa dormi ca ieri,
Surd la cant și îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
între trup și ce-i avar’…
– Vezi?
Ieşişi la un descântec;
Iarna ți-a mușcat din pântec…
Ai pornit spre lunci și crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!”

Iar când vrui să-l mai alint
Întinsei o mână-amară
De plâns mult….
si, dârdâind,
Doua coarne de argint
Răsucit, se fărâmară.
Că e ciunt, nu m-am uitat…
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-însutite griji, pe cale
L-am purtat
Legănat:

Punga mică de mătasă…
Iar acasă
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot lângă mine),
Ca să-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
„Melc, melc,
Codobelc,
Ploua soare
Prin fânețuri și răzoare,
Lujerii te-așteaptă-n crâng

Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la moşul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng…

– Iarna coarnele se frâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!”

Noi doi ;)

— Și pula mea și trei bani, ș-o căruță de jidani, să ierte cinstita față a dumneavoastră.
— Dar bine le mai zici pe nume, mânca-le-ai pe aceea … lume! …

No. Am fost în seara asta în oraș. În aceeași crâșmă ordinară și plictisitoare ca și birtul de la colț de stradă, unde până mai acum câteva luni ne adunam în aceeași formație producătoare de idealuri intangibile și constante. Idei muritoare la primul semn nefast de recesiune.
Până acum plictisitor, numai că lângă noi se aflau câteva domnișoare ce dezbăteau de zor subiecte precum condiția umană, relații atipice și răspunsuri la întrebarea miss-tipică: Dacă ai ajunge Miss Univers ce ai schimba din această postură?
Răspuns : Eu cred că este loc de mai bine!!!! 🙂
WTF!!!. Oricine vrea loc de mai bine. Am încercat, oarecum în zadar, (zic în zadar pentru că din 4 semi-gay numai unul îmi ținea hangul), să mă bag în seamă cu domnișoarele. Doar pe 2 dintre ele le cunoșteam și doar pe 1 din ele foarte bine.
La propunerea mea de a face un brainstorming la o ceașcă de bere cu paiul, nu s-au sensibilizat câtuși de puțin, primordial pentru ele fiind motivul întâlnirii și acela de a-și plânge una pe umărul celeilalte cât de nefericite sunt ele, că au dat numai peste băieți mojici, bădărani, egoiști, geloși etc.
Acum mă gândeam și eu cum dracu’ de nu se uită la noi, să le arătăm și o altă față a regnului masculin, a sexului tare. Ei nu, ele vor să se simtă financiar și sentimental stabile și apoi fac pasul într-o relație. Eu din experiența-mi proprie am învățat că o relație se poate începe și pe baza unei atracții fizice și dacă o fi să meargă, Bine, dacă Nu, ne pupăm, ne strângem mâna și rupem contractul „prenupțial”; Mulțumim pentru colaborare. Urâti nu suntem, chiar deloc, respingători nici nu poate fi vorba. Nu duc lipsă acută de femei sau ceva de genul, ci doar am anumite asteptări de la jumatatea mea temporală.
Mi-aș putea bate joc de anumite individe doar din orgoliu masculin, dar ceva mă reține. Aceeași chestie care ne reține, cred, pe fiecare din cei 4 „semi-gay” mai sus amintiți, mai mult sau mai puțin din a-și urmări scopul genetic de a se reproduce…
Bottom line, alea pe care le vrem noi barbații nu-s disponibile pentru că-s ocupate cu satisfacerea orgoliului sexual, un complex al lui Oedip (mai des întâlnit la băieți), al mârlanilor și alea care ne vor pe noi n-au nici un pic de simț al personalității, nici un pic de individualism. Așadar, băieți și fete, fuți nu fuți vremea pulii trece. Iacătă că din orice punct ai privi ecuația, tot la sex se ajunge! V-am lăsat, comentați, dezbateți că am prea multe în cap acum…