Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Arhive lunare: Iulie 2009

Cuvinte noi…

În week-end am fost plecat la Lepșa. Faină zona. Munți crestați de vreme, culmi semețe se desprindeau la orizont în virtutea inerției soarelui ce ne călăuzea. Vă recomand să mergeți.
Revin cu poze…

Mă gândeam azi, într-un moment de ezitare după un sfârșit de week-end încărcat emoțional, că ne este ușor să arătăm cu degetul și să criticăm, dar când trebuie să înțelegem ceva, pe cineva, ne orientăm doar după o jumătate a paharului (plină, dar preponderent goală). Ne plângem că nu avem și așteptăm să ne bage „Vecinul de Deasupra” în traistă. Într-un moment de slăbiciune ne pierdem orice urmă de speranță, așteptăm să fim compătimiți, punem botul la orice mulțumire de moment, fără a ne auto-depăși pe noi înșine, limitele , granițele strămutate în fiecare zi înainte și înapoi, ca la sexul din lene. E mai ușor să judeci decât să înțelegi. În ultimă instanță suntem judecați de propriile fapte, de propriul trecut. Conștiința sinelui și marginalizarea propriului eu, starea nevolnică și conflictuală intră în noi precum gerul în miez de iarnă, pune stăpânire pe partea întunecată a noastră. Încercarea perpetuă de revenire la normal se sfârșește cu disperare, înainte de a fi început și ne face să fim slabi, mai mult sau mai puțin ușor de manipulat. A face bine, a face ce e corect și în general tot ce ține de valori morale, virtuți, calități, sunt acțiuni consumatoare de timp. Ne îndreaptăm cu pași repezi și siguri către nicăieri. Mila, compasiunea, rușinea, mândria, orgoliul sunt ridicate la rang de virtuți, de mult îngropate în amalgamul de reminiscențe emoționale. Trecem nepăsători peste detalii, căutăm motive în alte părți și dăm vina pe alții. De ce suntem conduși de duplicitate? Care este echilibrul normal al lumii? Cum pot unii să trăiască din suferința altora? Actele ratate își fac simțită prezența proeminent în viața de zi cu zi și ne mulțumim cu nimic.

Pamflet despre ironii

După o mini-vacanță de relaxare, o cură de destresare revenim la cele culte, mai mult sau mai puțin ortodoxe, la pamflete, ironii și toate cele.

Știți ce fac angajații Statului român? Știți de ce sunt angajați? NU ca să muncească ci ca să STEA. Dacă v-ați dus la un angajat al statului să îl trageți de urechi că nu muncește ați belit-o pe românește. L-ați jignit profund, până în analele corazonului. 🙂 Pe asta sigur nu o știa nimeni 😀 😛

Noutăți, hmmmm, am luat examenul de licență. 🙂 După îndelungi emoții, nopți nedormite și stres.
Am tremurat în sala de examen ca un câine la injecții 🙂 și uite așa am ajuns și eu în rândul absolvenților șomeri. Șomer licențiat. 🙂 Triste mai sunt zilele în care trăim.
Știți care sunt diferențele și asemănările între perioada comunismului și cea de acum?
Diferențe: Doctrine și ideologii diferite. Atunci Comunism, în prezent Democrație.
Asemănări: Și atunci ca și acum murim de foame.
.
.
.
ETC.
Completați voi cu ce vă mai vine prin căpșor. Sunt printre voi care au prins mai mult de 4 ani de comunism. 🙂

Moartea citeste ziarul…

E 5 dimineata. Ma doare undeva ca mi-am lasat licenta sa astepte clocotind intr-un colt al hard-disk-ului si ca dimineata am de depanat un laptop, Carpe Diem. Am vrut sa-mi fac o gaura in cutia craniana a capului de jos. O radiografie daca vreti. Refulez in scris ce nu pot exterioriza verbal. Nu am un simt oratoric foarte dezvoltat, dar urasc insipizii si pe cei ce vor sa ma invete doctrinele si dogmele prostiei, pe cei care vor sa ma boscorodeasca oaia cand si cum sa pasca. Daca nu te ajuta materia cenusie, LASA-NEEEEEE, LASA-NEEEE… Ne consumi aerul si resursele naturale degeaba. Singurul beneficiu e ca faci umbra pamantului. Sincer, esti prost daca nu stii ce am vrut sa zic la faza cu Pamantul. N-am chef de parveniti, de inchipuiti, de oligofreni, de MINCINOSI, de IPOCRITI, s.a.m.d. DA!, mai bine ma sinucid ucigandu-va! Nu sunteti formatori de opinii, nu indobitociti pe nimeni cu ideile voastre, nu va scarpinati in fund, nu va besiti, doar sunteti scatofili cu diploma. BA, s-a inventat GUGAL, si DECTzIONARU’, adica http://www.google.ro si http://www.dexonline.ro . Am inteles, e mai usor sa astepti mura in gura, sa gandeasca altii pentru tine. E mai usor sa te complaci, sa-ti plangi de mila si sa astepti sa se intample.
Am facut o mica trecere in revista la vreo 20-30 de bloguri in ultimele 2-3 ore. Textele difera de la o asezare geografica la alta, de la paturi socio-culturale omonime si antonime.
Sa-mi trag palme cu piciorul daca nu te-ai blocat la schema de mai sus. Nu sunt eu inutil ca nu accept dejectiile verbale si mentale ale altora si mai ales cele borate prin degete. Nu am nevoie sa fiu coerent, gandurile mele se pot rezuma intr-o singura fraza, pentru cei ce ma cunosc si ma inteleg CU ADEVARAT. Sunt satul si de prietenii false, de dragul vremurilor trecute. Marturisesc jenat de conditia in care m-am pozitionat involuntar ca sunt sictirit. Nu-mi place singuratatea, dar cica e cel mai bun sfetnic. Va multumesc dar nu mai am nevoie de mila voastra patetica si insalubra.
As mai scrie dar ma duc sa ma “sparg” incet…

P.S.: Voiam sa mai scriu ceva dar o sa revin cu un later edit… pana atunci FUCK OFF si o piesa de la d3vilbabe. Am scris fara diacritice ca sa aduc o ofranda analfabetilor….

Ciumafai, muma pădurii…

Dragi cetetori, cu de la Ioan Gură de Aur citire, doresc ca împreună să ne dezbrăcăm de hainele cotidianului, hainele notorietătii păcătoase în care trăim și să ne întoarcem la originile strămoșești. Am văzut zilele trecute o serie de întâmplări, ca de altfel și cu alte ocazii, evenimente culese și puse în buchetul vieții, care m-au marcat și m-au îndemnat să purced la scrierea acestui post.  Relatarea în sine nu e așa importantă de transpus în scris deoarece fiecare din voi ar fi trăit cu o altă intensitate și și-ar fi însușit momentul într-un mod diferit. Rugăciunile străbunilor s-au materializat în viețile părinților, bunicilor, străbunicilor nostri s.a.m.d. Întrebarea ce se cuvine a pune amu’ este : pentru noi cine se roagă, noi pentru cine ne rugăm? Căror zei ne închinăm? Ce lăsăm în urmă, ce luăm cu noi și ce lăsăm pentru viitor?
Am deviat puțin, astfel încât să înțelegeți cu adevărat ceea ce vă propun și anume, fiecare din voi ce mă cititi, din diverse cătune, sate osândite (a se citi oraș) să transpuneți câteva din obiceiurile, porturile locului pe care pășiți așa vrednic. Vorbiți despre meșteșugurile și traditiile care v-au marcat, într-un mod plăcut sau mai puțin plăcut și faceți uz de minunile tehnologice și arătați lumii de unde s-a plecat, unde s-a ajuns și unde se îndreaptă prin disprețul și ura ce-i îmbrobodește pe unii mai afurisiți din fire sau mai certați cu duhurile. Nu duhurile spirituale, ci cele interioare. Propun ca o zi dintr-o lună să o dedicăm țăranului din noi și nu birturilor de la colț de stradă, impregnate în nesimțire, aburi de alcool, coji de semințe, “burice bronzate” (a se citi tzigani), sau „tembelizorului” sau mai știu eu ce activități neologiste mai întreprindeți cu gândul și cu fapta în fiecare zi. 😀
Așadar, înarmați cu pix, hârtie, aparate de “focheat” (pentru imortalizarea ineditului) bombardați internetul și blogosfera cu peripețiile din drumețiile voastre și dibăciile și poveștile altora. Dragi fârtaţi, dacă vă prindeţi în prinsoare, lăsaţi un comment, în care să stabilim de comun acord dacă:
1. doriţi sau nu
2. dacă alegem sau nu o zi anume din lună în care să facem publice aceste chestii fiecare pe blogul lui 
3. cam de când ați vrea să se materializeze această chestiune chestioasă.

Later Edit: Dacă n-ai înțeles nimic din ce am scris aci’ nu-ți mai bate capul… Ia-ți o pungă de GRIVAS, un bidon de drojdie și mută pe „Carmelita”. Cu ocazia asta înveți și rusa, te specializezi în limbi. Mi s-a cam acrit de oameni falși…

Cum să ajungi șomer în 10 pași!

Dup-o noapte albă și-un cer fără stele,
M-am sculat în prima zi din restul vieții mele!

Cu gandul/versul de mai sus m-am trezit de dimineață. Nu că aș fi dormit în vreun fel și chip mai mult de 35 minute puse cap la cap după o noapte întreagă. E grav, oare trebuie să merg la doctor?? WTF, i don’t give a „SHITzi” (la dreapta :)) ).
Am fost oarecum absent, pentru că, nici eu nu știu de fapt de ce nu am mai scris. N-aveam chef, nici inspirație.
După o vizită inopinantă ce am primit-o aseară m-am gândit să vă scriu un mic ghid „Cum să rămăi șomer în 10 pași”. Un fel de MUST DO!!! 😉

1. Dacă ești extremist, îți plac sporturile care cer adrenalină și ai un credit atunci mai fă-ți un credit, dacă nu fă-ți 2,3 etc.
2. Ceartă-te cu ăla de-i mai mare în grad și funcție și nu-i lăsa pe aia micii să ridice nasul mai sus decât le permite pătura socială în care se învârt și pregătirea profesională. Firma stă în singurul angajat valoros de la Geneză încoace: TU!
3. Daca ești prins în flagrant cu ceva neagă si dă vina pe altul, tu ești un angajat model. Firma trebuia să se modeleze după tine și să-ți ceară implorând să scrii Regulamentul de Ordine Exterioară și Interioară.
4. Nu lua apărarea nimănui, altfel riști să sari direct la pasul 7. Dacă aveam de gând să scriu 4 pași îți făceam un rezumat de 1 pas și gata.
5. Pune-ți încrederea în colegul cu care lucrezi în schimburi. Nu risca să ții încrederea la vedere, vei fi vulnerabil.
6. Nu te împrieteni cu prea mulți la muncă, ălora care le pasă de tine le va părea si rău că nu au ajuns ei în locul tău.
7. Dacă o faci pe șeful, bei cafeaua cu aia micii și negri. Nu băăh, adică în compania propriilor tăi pantofi.
8. Folosește mașina de serviciu numai în scopuri personale. Motorina, benzina, gazul nu se consumă dacă folosești mașina în interes de serviciu.
9. Telefonul de serviciu trebuie sa îți satisfacă toate capriciile. Cu cât mai mare discountul cu atât mai bine, vei putea vorbi mai mult la telefon să-ți înjuri șefii.
10. Înjură-i pe toți aia de cred că pământul se învârte în jurul salariilor și fotoliilor lor și fă mișto de ei.

Știți care e asemănarea între o pisi cu decolteu și o hoașcă cu minijup?
La amândouă li se văd sânii! (sau sacii cu lapte cum ar spune un … amic).
Ăsta l-am primit prin Mult-Prea-Slăvitul Messenger 🙂 ->

O ceartă în familie. Soția îl lovește pe soț. Acesta se ascunde sub pat.
Soția încearcă să-l scoată:
– Ieși!
– Nu ies!
– Ieși odată am zis!
– Nu ies!
– Iesi, nenorocitule!
– Auzi fă, cine e stăpân în casă? Dacă am spus că nu ies, înseamnă că nu ies!!!!!