Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Arhive lunare: Ianuarie 2010

Melancolie apăsătoare

un gand, o dorință, ascunsă și împărtășită, îmi sfâșie simțirile.
e un mister chiar și pentru mine.
de ce vreau, de ce mă gândesc, de ce doresc ceva ce, într-un fel sau altul conștientizez că nu pot avea?
să fie de vină vanitatea, orgoliul meu masculin feroce? sau poate din cauza versatilității gândului, ce mă ține treaz noaptea, când nu am somn?
sau poate doar sfârcurile-mi sunt de vină?
o fi din cauza roșului, sau albastrului?
un lucru e sigur.
voi renunța la întrebări, ca sa nu fiu mințit si întrebarile le voi fi lăsat fără răspuns.

O piesă care să meargă cu starea și vremea frumoasă de afară! 😉

L.E: Piesă de la Saychesse. Thx, dude! 🙂

Caricatura zilei

Ce-ți doresc eu ție dulce Românie…

MDEA!!!!!!!!!!

DA!…deci, hai sa ne prefacem…ca ne iubim, ca impartasim aceleasi lucruri, sentimente, hobby-uri si ce mai vrei tu.
Hai sa fim snobi.
Hai sa nu fim noi.
Hai,…

Mdea…deci, sa va…, sau NU!
Eu, raman la fel!

LE:

Go crazy with me, i won’t forget to be gentle!

Ochii de migdala, buzele catifelate, pielea fina si creola, mi-au ascutit pentru cateva ore toate simturile.
lasa-ti capul pe spate si lasa-ma sa-ti contemplu nuri.
Degetele tale in parul meu, soptesc atente imnul pasiunii.
Missed you…
Ramane cum am stabilit, la fel de tarziu in noapte?

Oboseală, dor, plăceri…

Pic. Ca un fulger mă trezește, picătura cea din ploaie ce-ți îngână numele.
E 5:42. S-a oprit. Din cer nu cade, nici un fel de lacrimă.
Revelație supremă, într-un strop ce freamătă: a plecat, s-a dus de-odată –
Abisala suferință și plăceri satisfăcute, în exces și rătăcite zac în buncăre răcite,
negre mici întunecite și cu iz de patimă.

Felicitări mie din partea prietenilor și a mea! Amu’ mi-s bucătar. 😀
Acesta a fost preparatul, cu care mi-am susținut partea practică 😉 : File de Pangasius cu sos Meuniere si garnitură de orez(NU pilaf.)! Poftă Bună.

Shinning snow

Zapada

Ce rost are sa simți frumos, să zâmbești provocator și să nu primești nimic în schimb, decât mulțumirea de sine și-un an în plus la traiul mizer? În goana după tragedii frumoase și întâmplări marcante ne împiedicăm de semne literare și cuvinte fără înțeles; ce bine ar fi dacă lumea ar putea comunica la unisol, printr-o singură limbă: cea a gesturilor și mimicii. Chiar sunt de prisos într-o eră a emoticon-urilor și mms-urilor.
La ce să folosim cuvintele dacă nu știm ce să spunem, ne pierdem în ele și nu le cunoaștem sensurile.
Vrei să mergem în aceeași direcție și același sens?

R.I.P.