Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Melancolie apăsătoare

un gand, o dorință, ascunsă și împărtășită, îmi sfâșie simțirile.
e un mister chiar și pentru mine.
de ce vreau, de ce mă gândesc, de ce doresc ceva ce, într-un fel sau altul conștientizez că nu pot avea?
să fie de vină vanitatea, orgoliul meu masculin feroce? sau poate din cauza versatilității gândului, ce mă ține treaz noaptea, când nu am somn?
sau poate doar sfârcurile-mi sunt de vină?
o fi din cauza roșului, sau albastrului?
un lucru e sigur.
voi renunța la întrebări, ca sa nu fiu mințit si întrebarile le voi fi lăsat fără răspuns.

O piesă care să meargă cu starea și vremea frumoasă de afară! 😉

L.E: Piesă de la Saychesse. Thx, dude! 🙂

Anunțuri

7 răspunsuri la „Melancolie apăsătoare

  1. Say Chese 29/01/2010 la 20:25

    Nu multumi mie :)) , multumeste You Tube-ului si universului pentru piesa :))) !!

  2. Învăţătorul 29/01/2010 la 20:27

    Dacă nu o publicai tu, nici eu nu aflam prea curând de ea! 😉

  3. Anmyo 02/02/2010 la 11:09

    „Orgoliul meu masculin feroce” :)). Bine ca nu ai scris „orgoliul meu de mascul feroce”, ca atunci poate intra lumea la banuieli.

    Scrisoare de bun ramas intr-adevar este superba.

  4. Anmyo 02/02/2010 la 12:21

    Nu stiu. Dar dupa cum scrii tind sa cred ca nu esti. :)) Masculii feroce nu prea scriu.

  5. Învăţătorul 15/02/2010 la 18:10

    care este.
    care va sa zica tu crezi despre mine ca sunt un fel de „nimeni”? 🙂

  6. artificiality 16/02/2010 la 14:08

    Eu zic să nu renunţi la întrebări, ci mai degrabă să le reformulezi pentru lumea înconjurătoare. Exemplul care-mi vine acum în cap e : ” de ce alţii mă fac neîmpăcat?” când întrebarea de fapt e „de ce depind atât de mult de alţii pentru împăcare?” Ne naştem şi murim singuri, şi în general moartea sau singurătatea sunt evenimente triste, din acelaşi motiv. Nu avem pe alţii să fie alături. De ce e asta important însă? suntem ceea ce suntem înainte de toate, prin NOI, nu prin alţii. Înainte de toate, trebuie să ajungem să ne cunoaştem, iar când reuşim asta, nu vom mai avea nevoie de nimic.

%d blogeri au apreciat asta: