Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Arhive lunare: Februarie 2015

Dor de casa. Ca sa nu ma-ntrebi!

Am 120 de ani, si ma uit la filme pentru ca nu am timp sa citesc recenzii.
Sunt off topic, dar ce mai conteaza? Important sunt faptul ca am idei beligerante, ceea ce inseamna ca respir. Aer.
„Tzuica”-i buna, de-i de pruna –
si nici apa nu-i ca vinul,
d-apai Udrea cu sutienul – furat. 🙂

Avem subiecte …de la politica, la bautura, femei, emoticoane, critica de film, samd, raz-Boaie (razi coaie).
Pana la urma multumim uploader-ului.

PS: sunt retard, scriu cu onomatopeic, fara semne de punctuatie, diacritice, si mai ales fara noima.

I: Ce-i mai „funny” decat semidoctul fara cot? 🙂

R: Piticul fara genunchi.

De ce?

Amintiri de prefix

Atat de mult timp a trecut de cand nu am mai trecut pe aici, incat am uitat cat de genial sunt…nu.

Dar mi-a fost dor, …de nenumarate ori.

Va multumesc celor care m-aui vizitat ultima data acum 2-3 ani de zile.

Am imbatranit, precum Benjamin Button. (Nice movie btw…)

Imi aduce aminte de Woody Allen.

de luni, de dragobete, iarna

iubesc pamantul pe care calci,
si ma desfat la gandul ca sunt aerul ce il respiri.
mi-e dor de calmitatea ta,
surasul tau si alintarea ta frivola;
de certurile dintre noi ce-aduc a dialogul intre 2 gaite.
mi-e dor sa-ti duc dorul verbalizarii agresive, a comunicarii acuzative.
mi-e dor sa spun nu,
cand stiu ca-i da, pt ca-mi place sa te joci de-a alintatul.
mi-e dor sa imi aduci aminte ca exist.
mi-e dor de tine! – de noptile pierdute in plimbare…
de felul in care te dezmierdam la ceas de seara, cand iti furam parca mirarea…

stiu ca mai gresesc, si spun cuvinte grele.

ce bine ne-am intelege noi amandoi, de-ar fi liniste in plin razboi.
ce minunatii zac intre noi,
ce barbatii se-ascund in tine,
feminitati pustii in mine.
cum ar fi lumea si pamantul, daca n-am exista noi doi?
unde-i placerea, fiorul primului sarut..?
unde-i chimia, arta chipului in lut?
de ce ne-apasa grijile mai mult decat povara propriei greutati?

de ce-am intinerit carunt?
unde e anul vietii din trecut?
de ce esti langa mine, si simt ca sunt pierdut?
pierdut in deznadejde, si singur vested nuc..

unde ni-i voiosia, –
surasul de copil?
curiozitatea neasemuita, si nepasarea de indragostiti…