Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Arhivă Categorii:r Instituționalizare

Matei, Marcu, Luca si Ioan

Fiecare specie presupune prin reducerea la absurd, că dacă 2 sume dau la fel în arealul de ciudățenii/specificații/prejudecăți, a 3-a dă la fel.
Ori, matematica, precum și viata, Legile lui Murphy, precum și târgul, etc, ne-au învățat, că aceeași supoziție, același „calcul”, interpretare nu poate conchide la nesfârșit după același set de reguli. Același „kkt” e scris în ADN, doar că libidinoșii anglo-saxoni, cu inteligența lor notorie, consideră mai importantă studierea suplinirii Ciocolatei, în detrimentul sexului.
Genetic vorbind e mai ușor să zici/scrii, că „plm, nu am timp”, decât să faci ceva în sensul productivității.
Nu „propovăduiesc” nimic în plus față de normalul denaturat, al cotidianului.
Animozități perplexe, reguli sociale infecte, care se anulează una pe alta, de la început până la bunul sfârșit violează vag, la sentiment, normă/dogmă de conduită personală socială.
„Dracoasagagica” avea dreptate într-un post, când sintetiza că societatea suferă de … „regulaționism”. Prea multe reguli de cacao, care ne fac viața de cacao. Mno, ea e oricum prea proasta ca să înțeleagă adevarata valoare, adevăratul înteles a/al afirmației, dar asta e altă discuție. Normele sociologice, le trasează doar frustrații, ca să se simtă integrați. Același lucru se întâmplă și cu sistemul educațional din păcate.
Un set de reguli transpus unei cohorte de amărâți nu e concludent. E descriptiv în detrimentul unui alt eșantion. Generalizarea ar produce beneficii, dacă nu ar exista excepții de la regulă, care de fapt nu o întaresc ci mai degrabă o antagonizează.
În final, afirm și susțin, (semnez daca trebuie) faptul că societatea e crescută, mai apoi întreținută și în final îndoctrinată, cu un set de reguli aiuristice, inutile, care nu mulțumesc deloc nici un fel de majoritate a populației.

Concluzie:
Trăim într-o țară, în care doar Legile lui Murphy par să mai funcționeze. Unde șansa ca ceva să meargă prost să se adeverească întotdeauna. Într-o lume croită strâmb, verticalitatea este anormală, iar atunci când un lucru este făcut strâmb de mai multe ori, în cele din urmă el devine corect.

Anunțuri

Platitudini

Jur cu mana pe oliță,
Că n-am treabă cu culiță,
Dar cu manuțele-astea 2,
o să vă umplu de ouă;
Astfel vă spun adevărul
Nu cum a “luat” – Adam mărul.

Tipicari, snobi și vopsite,
Stereotipii vădite,
de pe sticlă adunate,
în cotidian ticsite,
violează bunul simț.

Conduita și moralitatea,
sunt concepte învechite,
trendu-acum în modă este,
fără moț, fără șosete.
Fără brâu, dar cu jartică,
să n-o doară sub burtică,
Pe prințesa bosumflată,
doamnă cu prestanță, gingașă,
nu siliconată.

La bambu se strânge lumea,
Seară de serată propașită,
Pregatită și-mbâcsită,
cu sudoare fină;
Nu cu miros de bovină.

Am schimbat Cofetăria,
cu spiceșop-uri, discoparti;
Cinema-ul, ca și teatrul cu 3D-ul;
“Doamna și (cu) vagabondul”,
Pe biance și pe vârciu.

Neam de traistă, țară tristă,
In neant murit-a moșii,
Dacă ne conduc tot proștii.

Au scumpit mâncarea frate,
și benzina!
Dar au legalizat curvia,
și minciuna și prostia,
Să plătim taxe pe moarte,
Pe speranțe și pe șoapte.

Ardă’ focu-n iad cu gheață,
Când s-o deștepta românul,
Zboară-n piață porcu’,
Când vom câștiga mai bine,
Poate-așa s-o umple codrul,
Cu Mihai Ștefan Corvine.

E de-ajuns cât trăim bine,
Bem cafea la tonomat,
Avem uichend în Maldive,
Dacă cinstea țării zace,
Precum Hagi Tudose… în Palat.

Forfetat fiind odată,
De munca-mi căutam,
las’ zeloșii facă punga lată,
Dosul imediat să-l devoalăm.

Dacă trăiești mai bine, …frate
Ridică fruntea lată
Și spatele-ostenit,
și sparge coșul morții,
învinge buba sedentară
și fii din nou stăpân pe țară.

(Rromânia) Iarna de George Coșbuc

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -„Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

Sursa: via e-mail.

VB

PS: cei de la Hostway, au printre cele mai tari reclame de pe piata. =)))

Robin Hood

The greenhood is the outlaw’s friend. No tax, no tie. Nobody rich, nobody poor.
[…] Toti se aseaza la masa naturii.

Leapşă lepşuită

Thx KirstDay pentru leapşă.

Multe ar fi de spus, scris etc. pentru că îmi plac multe melodii. 😀 (sunt mare fan şi consumator de „muzichii”)

1. Fernando Vicente – Vale mas
2. Cesaria Evora – Besame mucho
3. Parazitii – Toate femeile
4. Dj Sava feat Raluka – I Like The Trumpet
5. Schiller – „Schiller” si „Einsamkeit”
6. Kitaro – The Silk Road (far the best one ever 😀 )

Dedicatie pentru Raluca si Raluca. 🙂

LaterEdit:

Criticilor mei, de Mihai Eminescu

Ayayayaya… Long run week-end!
[…]
E uşor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
[…]
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Nenduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus.

Dedicatie pentru femeile cu mustata si pisi frustrate.