Teach3r's Blog

Teachers open the door, but you must walk through it yourself. Am numai 2 calitati: sunt constituit numai din defecte si detin toate viciile.

Peste răbdări …

ULTIMA SCRISOARE
(Mihai Beniuc)

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită?
Văd că porţi inel.
Am înţeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.
Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă.
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă.
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodată.
Mai mult în drumul tău nu am să ies.
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.
A fost, desigur, numai o greseală.
Putea să fie mult – nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.
Şi totuşi, totuşi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.
Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinţă-a ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă
Şi-ngenunchiate rânduri, submisiv,
La soclul tău dumnezeiesc aşteaptă
Să le întinzi cu zâmbet liniştit
Spre sărutare adorată dreapta
‘Nainte de-a se şterge-n infinit.
O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă roză aurora
De neînţeles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-aş vrea sa fii ce nu mai eşti.
N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: „Eşti ca oricare”,
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei ramâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat de pofte tăul
Ce-l ţine candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neîntinată,
Te voi iubi mereu, fără cuvânt,
Şi lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.
Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubită, ca-ntr-un colţ de cer
O stea de seară blândă şi senină.
Iar când viaţa va fi rea cu tine,
Când or să te împroaşte cu noroi
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi acolo singuri, amândoi.
Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţă legănată
Te vei simţi ca-n visul tău dintâi.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodată-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.
Iar de va fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.

6 răspunsuri la „Peste răbdări …

  1. kOoDoO 24/05/2009 la 23:54

    Poezia asta m-a surprins intr-un mod in care nu credeam ca e posibil. In mod normal, nu prea ma atrage tot ce inseamna poezie, dar imi tot rasuna in creier si nu numai anumite versuri…pot sa pun si eu pe blog la mine?

  2. Învăţătorul 25/05/2009 la 00:23

    Da. Nu contează prea mult ce zicem, ci doar ce facem și ce simțim! Servici ușor.

  3. Laura 25/05/2009 la 22:28

    Ah, si cum o „recita” Pitis… E superba !

  4. ana-maria 29/05/2009 la 15:35

    e superba poezia … o despartire in cuvinte dulci, ce lasa o pata de amor atic in sufletul poetului (si nu numai)

  5. Învăţătorul 29/05/2009 la 15:41

    Eşti printre puţinele persoane care chiar au înţeles mesajul!
    😉 ms de com.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: